Nu vreau sa spun nimic despre faptul ca romanii l-au ales pe Geoana, si diaspora a decis sa il avem presedinte pe Traian Basescu inca 5 ani (in Romania Geoana a castigat cu ~15000 de vorturi, insa a avut diferenta mare in afara tarii, ceea ce i-a adus un nou mandat). Cred ca e neinteresant, atata timp cat asta e legea, nu putem decat sa ne-o asumam. Nu tin nici cu unul nici cu altul, nu imi place de Geoana si nici de presedintele minoritatii din tara :)

Nu vreau sa spun nimic despre faptul ca rosu sau portocaliul au fraudat alegerile, ca se depun contestatii fara sorti de izbanda, ca unii au fost neatenti in timp ce altii au fost cu premeditare, sunt convins ca au furat toti, fapt confirmat si de Victor Ponta, care admite ca aparatul lor (PDL) de fraudare a functionat mai bine (subintelegandu-se un fapt cunoscut dar nu declarat, ca exista un astfel de aparat in toate partidele mari)

Nu vreau sa vorbesc despre campanie, timpul ei a trecut, despre greselile lui Geoana, care a fost singurul sau adversar, sau despre tradarea mogulului, sau despre simtul politic fin a lui Basescu care a speculat tot ce se putea specula, care a transformat in succes o sansa la un milion, in care nici fetele triste ale PDLului adunati in Modrogan pe 6 decembrie nu mai credeau.

Vreau sa vorbesc despre timp, despre scurgerea lui, despre noi, fiecare, acasa la servici, despre visele noastre, despre proiectele noastre, despre ce ne dorim de la viata. Au trecut 5 ani, urmeaza alti 5, vorbim din nou in cincinale. E clar ca politica ne influenteaza, e clar ca are un efect asupra modului in care traim. Au trecut 5 ani in care Basescu a fost presedinte, in care toate partidele mari, PSD, PDL si PNL au fost la guvernare. Rezultatele guvernarii le stim cu totii, le vedem zi de zi. Intre timp, am avut alegeri, de toate felurile. Si locale, si parlamentare, europarlamentare si prezidentiale. De fiecare data cand alegem, ne legam intr-un fel de speranta unei vieti mai bune, si de fiecare data, multi dintre noi suntem dezamagiti, dupa un timp, cand vedem ca lucrurile nu se schimba. Aceeasi lupta politica in gol, fara coerenta unui program real de imbunatatire a invatamantului, de exemplu, fara un proiect pe termen lung, si fara vreo autostrada, poate doar una mica facuta pe graba, pentru a da satisfactia castigului unui pariu cu penele lui Badea.

Zicea cineva ca nu mai are 5 ani, a ajuns la o varsta cand nu mai poate spera inca 5 ani ca vom merge spre bine, desi experienta ultimilor 5 (cu aceeasi oameni, de la orice partide ar fi ei) nu au adus nimic. Multi dintre romani vor muri in 5 ani, altii se vor naste, se vor intampla multe, dar putine spre binele tarii. Zicea Basescu in 2004: Ce blestem pt romani ca dupa 15 ani de la revolutie sa aleaga intre doi fosti comunisti. Zic eu azi: Ce blestem pt romani ca dupa 20 ani de la revolutie sa mai astepte inca 5 cu speranta ca se va rezolva ceva. Tu mai ai 5 ani? Eu nu mai vreau sa astept, vreau sa traiesc acum, nu peste 5 ani.